Pentru cine bat clopotele (I)

La prima vedere, conflictul e între unii care au de partea lor poporul, şi alţii care au de partea lor legea. Primii susţin că legea e rea şi nepotrivită întrucît încalcă voinţa poporului. Ceailalţi susţin că poporul e rău şi nepotrivit că vrea să îşi vadă voinţa pusă în practică în pofida legii. Dilema alegerii între democraţie şi statul de drept e cu adevărat de nerezolvat dacă acceptăm premisele de mai sus. Vezi însă că ele sînt false, sau mai bine spus, forţate pînă la falsitate.Trebuie să deconstruim pentru a ieşi din impas, să dăm la o parte tot molozul construit de propaganda celor două tabere şi ignoranţa cvasigenerală, care acoperă orice alegere ca un nor persistent de praf. E greu de crezut că am putut discuta trei săptămîni, de exemplu, despre variante ale totalului de votanţi cînd procesul electoral era încheiat şi sigilat.

Ar fi bine să pornim de la definiţia de o claritate de cristal dată de Francis Fukuyama statului de drept în ultima sa carte (care trebuie imperativ tradusă, deşi e doar la primul volum): statul de drept e acea situaţie în care conducătorii unei ţări acceptă şi respectă ordinea de drept (legea) care i-a precedat. Cu alte cuvinte, avem stat de drept doar atunci cînd cine are puterea acceptă să fie constrîns de lege fără a o manipula sau rescrie. De asta dl. Putin, deşi poate arăta patalamaua că Duma a trecut toate actele sale nu conduce şi nu promovează vreun stat de drept, ci doar a manipulat, cu complicitate parlamentară, legea pentru a rămîne la putere în ciuda limitării mandatelor. De asta Comisia Europeană a luat partea lui Traian Băsescu, deoarece reflexul occidental, Occidentul fiind definit de statul de drept, asta spune: că nu poţi manipula şi schimba legea preexistentă doar pentru că ai ajuns la putere şi asta te avantajează, şi toate mişcările USL legate de referendum asta făceau. Acuma, sigur că nu e chiar aşa de bine informată Comisia, că dacă era, afla că Băsescu le manipulase şi el, nu cu mult timp înainte. Dar asta nu ar fi schimbat nimic din cum au evaluat ei acţiunile USL. cel mult ar fi scăzut şi acţiunile lui Băsescu.

Îmi dau seama că această definiţie a statului de drept este zdruncinată de conceptul de reformă permanentă care s-a încetăţenit la noi, unde numai boii de la jug cred că nu visează noaptea să intre în istorie reformînd Constituţia, propunînd vreo lege sau măcar o amărîtă de ordonanţă de urgenţă. Fukuyama face însă distincţia crucială între lege (ordinea de drept) şi legiferare (actul de a legisla, de a produce legi noi). Legile noi pot fi bune doar dacă întrunesc un larg consens şi se realizează o consultare democratică. Dar statul de drept îl definim prin atitudinea faţă de legea veche, aceea care nu ne place. Dacă aceea e respectată, avem stat de drept. Altfel, Chavez ar fi marele campion al statului de drept, că şi el a început reformînd justiţia, mai exact făcînd praf sistemul judiciar pe motiv că era corupt.

De cînd a venit la putere, USL a demascat faptul că lui Băsescu îi convine ordinea de drept pentru că îl avantajează pe el. Ajung şi la asta imediat. Deocamdată remarc însă că lideri ai USL s-au compromis dramatic arătînd analfabetismul lor în materie de stat de drept. O fi proastă legea cu incompatibilităţile: dar cît există trebuie respectată, şi decît să o schimbăm aş propune mai degrabă să îl alfabetizăm pe Mircea Diaconu, dacă lucrul mai e încă posibil. Pe Radu Stroe şi Varujan Vosganian i-am auzit chiar eu explicînd cum listelor de la referendum li se pot substitui altele, mai corecte, retroactiv. Or mai fi fost şi alţii. Trebuie să fi trăit între ciobani (figurativ vorbind) şi să continui să trăieşti între ciobani, nu în Europa, ca să poţi să mai o carieră politică cînd ai curajul unor asemenea declaraţii, şi şefii de partid care tolerează aşa ceva arată că nu sînt şefi, ci nişte lupi care trebuie să fugă mai repede decît haita că altfel îi ajung împricinaţii din urmă şi îi muşcă de fund. Şi intelectualii USL au trimis sub semnătură proprie, la Bruxelles (lipsea doar titlul “Autodemascare”), cum ar fi că nu e clar de ce trebuie respectată independenţa CCR, ea fiind politizată şi ne-parte din sistemul judiciar (deşi am scris un articol foarte didactic aici explicînd ce e judicial review acum vreo doi ani, asta presupunînd că de la surse chiar nu citeşte nimeni).

Băsescu stă mult mai bine în materie de performanţă legislativă dacă comparăm ce a produs Parlamentul şi ce a refuzat el de la promulgare, coroborat cu ce a decis ulterior Curtea Constituţională (sau cerinţele europene). Dar în materie de stat de drept e el Albă ca Zăpada? Acum mai puţin de un an intelectualii lui Băsescu, în cap cu constituţionalistul Stanomir cel fără nici o lucrare ISI în constituţionalism (şi tocmai de aia, băiat manipulabil) scriau de zor ca să justifice de ce Băsescu poate interpeta Constituţia ca să numească prim ministru pe cine vor muşchii lui, şi aveau chiar proiecte să o schimbe cu scopul expres ca să beneficieze chiar el de această schimbare. Dacă nu cădea guvernul Ungureanu, la ora asta aveam o lege electorală nouă în avantajul PDL trecută cu mai puţin de un înainte de alegeri, şi în loc să discutăm votul multiplu la referendum ne ocupam de fraudarea votului prin corespondenţă. Cum spun aici demult, progresul în materie de stat de drept la noi o să vină la noi cînd o să respectăm şi pune în practică integral legile pe care le avem deja, pînă să le trecem pe acelea noi.

Ce să mai spunem despre instituţiile de implementare a legii, că deşi sînt convinsă că procuratura azi anchetează corect, faptul că nu a făcut asta pînă acum în materie electorală mie nu îmi sună a stat de drept. Am publicat lista de plîngeri penale la adersa liderilor politici pe romaniacurata.ro. Marea lor majoritate sînt încă în faza actelor premergătoare deşi unele plîngeri au peste doi ani (la adresa lui Emil Boc, de exemplu) şi ar fi trebuit dată orice fel de rezoluţie pînă la această oră. Viteza şi diligenţa sunt bune, dar cînd se manifestă o singură dată şi într-un singur caz apar îndoieli justificate asupra imparţialităţii actului de a ancheta. Acum un an şi ceva cînd ortacii de la Euroconstruct demolau ilegal Piaţa Matache nu am reuşit să urmesc defel procurorii, deşi urgenţa era documentată pe canalele de televiziune de mare audienţă. Zilele astea toţi au fost însă foarte sprinteni, începea urmărirea penală în aceeaşi secundă cu înregistrarea plîngerii. Nu zic, au ajutat la salvarea statului de drept, că e clar că unii au vrut să schimbe retroactiv listele, dar asta scoate în evidenţă şi mai mult faptul că acesta e primul proces electoral cînd o fac. Şi vorbesc ca unul care a depus sesizări contra traseismului electoral documentate cu nume, şi sesizări contra influenţării necuvenite a justiţiei, şi am aflat din ziare un an după aceea că s-a dat NUP.

Am lăsat la urmă poporul. Acesta ar cam fi cu USL, judecăm după înjurăturile puerile la adresa “tiraniei majorităţii” care curg din tabăra băsesciană, cu exprimări care mai de care mai inadecvate (de parcă vor poporul să nu îi mai voteze niciodată, nu doar de data asta), care fac pereche celor despre statul de drept comise de intelectualii USL (numai nesimţirea românească poate exprima atît de agresiv ideea că atunci cînd interesele unei elite nu coincid cu ale poporului, dat fiind că acesta nu poate cumpăra medicamente din subvenţii ICR, de vină e poporul că are nevoi, nu elita că nu îşi bate capul cum le-ar mai putea rezolva). E interesant că tabăra Băsescu nu vede nici o contradicţie între a acuza frauda majoră şi a înjura majoritatea că a votat contra lui Băsescu. Pentru că nu a fost nici o fraudă majoră, aceasta a fost pe ultima sută de metri evitată de Curtea Constituţională, fraudele cîte or fi fost nu au fost de natură să influenţeze rezultatul, dovadă exit pollul Realităţii TV, care a prognozat rezultate foarte apropiate de cele ale BEC.

Deci statul de drept nu prea e cu nimeni. Dar o fi poporul chiar aşa cu USL cum par să creadă ambele părţi, sau, vorba spirituală a unui coleg de la revista Kamikaze, dacă întrebarea la referedum ar fi fost “Sînteţi de acord ce demiterea lui Băsescu, Antonescu şi Ponta?”, cvorumul ar fi trecut prin tavan? Despre asta, data viitoare.

Articol preluat de aici.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*