Mă alătur simplului alegător Ion Iliescu, cel care a brevetat apelativul de mai sus şi care te-a îndemnat în termeni foarte drastici să validezi referendumul. În sensul că vreau şi eu să lansez un îndemn, deşi unul diferit: Nu te lua după el. Decizia pe care o ai de luat e simplă, deşi subiectul e nuanţat. Să încep cu decizia, că mă tem că echivocul care pluteşte va face pagube mai mari decît furtunile. Nuanţele, în partea a doua.
Pe site-ul Biroului Electoral Central, accesat de mine din biroul meu din casa Iorga din Sinaia, atît înainte de referendumul de duminică, cît şi la ora cînd scriu aceste rînduri, 31.07,2012, ora 21.00, sub titlul Statistici (http://www.becreferendum2012.ro/statistici.html) scrie aşa: Adresa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date -Ministerul Administraţiei şi Internelor privind situaţia repartizării pe judeţe, la data 09.07.2012 a numărului de alegători înscrişi în listele electorale permanente şi posesorii de carte de identitate: Numărul alegătorilor la http://www.becreferendum2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/Situatie.pdf. Acest număr al alegătorilor, şi nu altul, este cel pe baza căuia BEC a organizat referendumul. Pe baza lui am urmărit cu toţii, cu sufletul la gură, acele comunicate de la diferite ore care ne indicau cîţi alegători din listele totale s-au prezentat la vot. Pe baza lor ştim că nu s-a întrunit cvorumul suficient, fapt confirmat şi de agenţiile independente de sondare a opiniei publice, şi de măsurătorile paralele ale partidelor din opoziţie. Pe această bază trebuie să te pronunţi, şi nu văd nici o cale de întors, trebuie să invalidezi referendumul. Te vor blestema poate cîteva milioane de români, dar nu toţi, că am auzit deja oamenii, rezonabili, dînd vina pe cei care nu au ieşit la vot, cum e corect. Ei se alătură nouă, celor supăraţi pe tine din cauza deciziei cu ICR, dar dacă la aceea aştept motivaţia ca să mă pronunţ, la asta cu referendumul nu e nevoie. Cifrele sînt clare, şi datoria ta, la fel.
Presupunînd că vei lua decizia corectă, aceea că nu putem schimba regulile la sfîrşitul partidei, aici se încheie scrisoarea mea către tine, cu asigurarea respectului, dacă nu simpatiei, majorităţii românilor din această ţară şi rugămintea ca, dacă se fac presiuni, să le rezişti, ba chiar să le faci publice. O să te apărăm: nu de drag, că nu ai o istorie aşa imaculată, de decizii frumoase şi coerente din care să ne învăţăm copiii limba română, ci de nevoie. Că orice societate are nevoie de un arbitru, şi o democraţie nouă ca a noastră nu se poate dispensa de el, chiar dacă, în cazul nostru, arbitrul are aceeaşi vîrstă fragedă ca şi democraţia. Domnul Iliescu este, sînt sigură, o persoană demnă de tot respectul, ba chiar şi recunoştinţa ta, a numit pe mai mulţi membri ai tăi în poziţiile lor actuale sau în alte poziţii. Dar nu e o autoritate în materie de democraţie. În copilăria mea ieşeană, cînd mi-a fost prim secretar, credeam despre el că e un comunist bun. Dumnezeu ştie că asta era o specie rară pe atunci. Nu mi-am schimbat părerea. Poţi fi însă un comunist bun, şi un democrat prost- şi acesta e cazul său. Ani de zile am fost ostracizaţi din Europa din pricina sa, şi nu ne mai permitem aşa ceva.