Orice s-ar spune la televiziuni sau pe Internet, românii au ocazia să controleze situaţia politică din acest an. Au făcut-o deja, la alegerile locale, şi acum mai au cel puţin două ocazii: referendumul de pe 29 iulie şi alegerile legislative, dacă nu şi prezidenţiale, din această toamnă. Pot pedepsi pe cine şi pentru ce vor ei. Să ieşim deci un pic din isteria asta cu democraţia care ne e trasă de sub picioare şi lovitura de stat parlamentară, curat nonsens, că totuşi parlamentul, bun sau rău, e suveran în orice democraţie. Regulile şi instituţiile călcate în picioare trebuie să le refacem şi să le protejăm mai bine, dar e imposibil să o facem cît conflictul politic e la maximum. Alegerile însă ne dau ocazia să sancţionăm pe oricine. Alegerea votantului poate fi limitată doar de lipsa de participare şi de lipsa unei alternative mai bune. Dar acestea sînt probleme vechi, nu noi.
Am fost şi rămîn un adversar al suspendării şi al oricăror forme de destabilizare de acest gen, în ani de criză şi ratinguri de ţară -sîntem, din păcate, în scenariul meu 1, cel conflictual- dar asta nu mă împiedică să reafirm că cea mai bună soluţie pentru 2012 ar fi fost consensul asupra alegerilor generale anticipate, întoarcerea la popor. Prin cramponarea de putere a taberei Băsescu, conflictul politic a fost transformat într-un conflict constituţional. Numai alegerile ar fi putut rezolva problema. Suspendarea poate deschide drumul către alegeri, dar e o cale brutală şi neconsensuală, pe argumente legale neconvingătoare, cum arată Vlad Perju de la Boston College în analiza lui aici. Ţigănia planetară pe care o facem, mai ales la Parlamentul European, e cu totul inutilă, că tot singuri va trebui să ne rezolvăm problemele, şi aduce o pierdere majoră de imagine pentru noi. Sînt din fericire plecată din ambele mele birouri de peste două săptămîni, cu acces limitat la Internet, că mă săturasem de ziarişti străini.
Cei care au crezut că îi dau o mare lovitură lui Victor Ponta mergînd cu scandalul afară, în loc de la noi, au făcut o mare greşeală strategică, pe care au şi plătit-o la ora asta. Că, dacă sfatul meu public ca Băsescu să nu fie suspendat decît dacă face ceva flagrant neconstituţional (de exemplu, refuză să investească un prim ministru care a câştigat alegerile) a fost dat la o parte de data asta (că problema s-a mai pus şi în trecut) în faţa planurilor radicale de suspendare (gîndite de creiere ca Sorin Roşca Stănescu sau Voiculescu) este pentru că sfaturile moderate au nevoie de lideri moderaţi care să le urmeze. Radicalizarea atrage radicalizare. Băsescu are încă o dată a mulţumi propagandiştilor lui amatori din mediul virtual care au scos duhul din sticlă şi acum ne cheamă pe noi, neutrii, să îl băgăm la loc.