Aţi rămas fără detergent? Sau fără monede pentru auto-mat, sau fără abonamentul la Nufărul? Nu e nici o problemă, Taromul zboară la Bruxelles în fiecare zi şi acolo puteţi spăla orice, cu traducere simultană, în Parlamentul European, acest for al exprimării cetăţeanului con-tinental în toată splendoarea lui. Ce e drept, riscul e că ace-ia care vorbesc sunt ceva mai puţini decât publicul – pe moni-toarele care atârnă în toate instituţiile europene vezi o teribilă concurenţă de vorbitori şi evenimente care îşi dispută un public limitat. Dar, vorba aceea, eşti în centrul lumii, chiar dacă în ultimele ei zile. Şi îi poţi face pe toţi parte la problemele tale.
Ca persoană care a vorbit ani de zile rău despre guvernările de la Bucureşti în străinătate – îl ţin minte şi acum pe un grec de la Comisie care mi-a spus prin 1998 că Monica Macovei şi cu mine suntem de „un pessi-misme ahurissant” (el era de un optimism similar, cum se vede din situaţia de azi în Gre-cia) – nu sunt bine plasată să critic acţiunea USL. Deşi noi o făceam mai confidenţial şi mai punctual (nu cum credea Rodica Stănoiu, care mi-a făcut plângere penală că o vorbesc de rău la Bruxelles prin 2005; în viaţa mea nu m-am plâns sau nu am denunţat persoane, doar incidente anume). Trebuie să recunosc, cu toate astea, că ac-ţiunea USL a fost primul lor succes propagandistic ex-tern de când îi ştiu, şi asta, cul-minând după ani de petiţii stupide, într-o engleză primară şi cu exprimări care ar fi considerate depăşite în Cuba lui Castro, datorate mai ales lui Năstase şi Stănoiu. De ce le-a ieşit de data asta?
