Tag Archive: campanie

Paiaţa de la Cotroceni

Si-a revenit Basescu:

Suntem in faţa unei lovituri de stat în curs de derulare. Acum, paiaţa de la Cotroceni a încercat începerea destructurării structurilor de securitate ale statului român

Plici de-aici!

Ha, ha, ha, ha – gunoierul a obtinut un scor de tinut minte, in locul lui mi-as baga capul in pamant si m-as face nevazut ceva vreme, dar nu se va mai intampla asta!

Plici de-aici! Ca nu mai vine nici-un Prigoana! Tot PDL-ul a mancat rahat, vreau sa vad cine-i responsabil cu pierderea totala a Bucurestiului (pentru tampitei ma refer la Udrea), se va intampla ceva?

Plagiatul şi bacalaureatul

A trecut un an de când am arătat impostura celor care fac subiectele la bacalaureatul de limba română, creînd o industrie naţională de învăţat pe de rost lucruri absurde şi contribuind la proastele rezultate în testul OECD PISA, unde conducem detaşat în topul celor care ştiu să citească, dar nu înţeleg ce citesc. Evident, din cauza orientării greşite a programei spre educarea copiilor să devină nişte critici literari de ţară bananieră, nu nişte cetăţeni critici de ţară membră UE. Nu s-a schimbat nimic, şi zilele astea alte subiecte din acelaşi coş au fost extrase de aceiaşi anonimi a căror identitate e protejată de minister, indiferent cine îl conduce. La Facultatea de Litere din Bucureşti mi s-a spus că ei au încercat să protesteze, dar fără succes. Şi, mai nou, ministerul le-a luat din mână şi examenul de definitivat, că aşa ne descentralizăm noi, invers, luăm procesele transparente şi organizate subsidiar şi le transformăm în unele opace şi centralizate. M-aş fi aşteptat ca în acest an, de exemplu când s-a luat decizia asta (înainte de schimbarea de guvern) să pornească în România o mişcare puternică de reformat felul în care sunt predate limba şi literatura.

Dar, ca de obicei, minus acest protest tăcut al celor de la Litere, nu s-a întâmplat nimic şi reforma a continuat paralel cu subiectul principal, identificat de doi tineri experţi SAR, Corina Murafa şi Claudiu Ivan într-un studiu pentru Banca Mondială, ca „un sistem educaţional şi ineficace, şi inechitabil” ( http://www.sar.org.ro/murafa-ivan/ ).

Asistăm de ani de zile la creşterea de facto a analfabetismului în şi prin şcoala românească. Nu exagerez, vreo jumătate din cei care îmi scriu din ţară zilele astea, unii publicişti celebri, despart „ţi” de la persoana a doua plural a verbului, de genul „Da-ţi-vă seama măcar în ceasul al doisprezecelea că intoleranţa dvs faţă de Băsescu a adus la putere un monstru mult mai mare”, sau „Mă bucur că da-ţi dreptate unei afirmaţii de mult făcută de mine pe blogul meu personal”. Ei, cine poate rezista unor asemenea mesaje! Merită toată lauda corectoarele de la gazetele intelectuale care duc în spatele lor povara din ce în ce mai grea a unei generaţii de publicişti tineri semialfabetizaţi. Eu nu am văzut asemenea patologie ortografică la începutul anilor nouăzeci. Nu mai vorbesc de stil, a devenit excepţional să găseşti pe cineva sub 35 de ani care să poate să scrie fluent, eu am căşunat pe d. Stanomir cu „Saltul către viitor al revoluţiei este anticamera unui viitor populat de rebuturi şi gesturi prometeice eşuate”, dar fenomenul e foarte răspândit. Subiectele de anul acesta la bacul de limba română, proba „olimpică”, sună aşa „Menţionează 2 mărci lexico-gramaticale ale subiectivităţii prezente in textul citat.”. Nu mai întreb ce înseamnă olimpic la română, mi se pare cam oximoronică exprimarea, olimpic fiind un atribut universal, ori dacă înţeleg bine aici în finală sunt românii cu românii. Dar ce gen de competenţe are cineva care aplică această cerere de examen la un poem de Nichita Stănescu?

Credeţi că o să ia prix Femina étranger sau premiul pentru scenariu la Cannes ? De aia nu iau nimic. Aşa, anecdotic, vă pot spune că frate-meu părea o cauză cu totul pierdută la 18 ani pentru orice formă de literatură, şcoala reuşise, cu Despot Vodă şi subiectele învăţate pe de rost la BAC, să îl îndepărteze cu totul. Noroc, dacă pot spune astfel, că o hepatită la 19 ani l-a scos din circuitul sportiv vreun an şi profitînd că nu avea ce face i-am dat un Vonnegut jr. A mers. Am trecut apoi la Castelul lui Kafka. A mers şi asta. Pe urmă un Salinger. Pe urmă Crimă şi pedeapsă. Şi aşa, încet-încet, am făcut în doi ani un cocktail neortodox, circumscris de gustul lui la un spaţiu istoric foarte restrîns din istoria literaturii, cu un mare grad de abstracţie, dar una understated, cum se spune în engleza mai bogată ca româna, care au făcut ca la 21 de ani Cristi să parcurgă destule titluri fundamentale şi să dezvolte un stil literar propriu, cel mai îndatorat, probabil, Americii lui Kafka, romanul pe care l-a învăţat pe de rost, adică un stil minimalist în care însă şi cel mai banal fapt pare să aibă semnificaţii ascunse. Asta l-a făcut un autor popular la Opinia studenţească, unde l-am dus mai tîrziu. Mulţumesc Facultăţii de limbă engleză din Iaşi că nu a stricat cu nimic acest stil, le-ar fi venit greu avînd în vedere că nu petreceau timpul citind Shakespeare sau Milton cu studenţii, ci făcând lingvistică avansată, din aceea care se uită a doua zi după examen.

Enfin, totul a fost un accident istoric, şi nu mă îndoiesc că tinerii educaţi de acad. Eugen Simion şi compania după mari eforturi vor lua premiul pentru aspiraţii Nobel nesatisfăcute timp de un secol – dacă nu se descurajează. Am uitat să spun că sub ministeriatul lui Cătălin Baba s-a dus la bun sfîrşit campania SAR de introducere a literaturii universale în programa de liceu. De mai multe ori m-am plîns colegului meu Cristi Hatu, devotatul promotor, că această campanie, iniţiată de nişte părinţi disperaţi cu calitatea învăţămîntului, e absurdă, că trebuie să facem o singură campanie pentru democratizat programa, şcolile să abordeze cît mai variat literatura şi noi să controlăm doar competenţele de exprimare şi limbă a elevilor la absolvire prin teste standardizate. Ca să vedeţi cum e România, succesul a constat în a recunoaşte că de fapt asta e deja posibil, nu scrie nicăieri că e interzis. Spectrul bacalaureatului şi al subiectelor unice absurde scrise de industria de meditat face ca nimeni să nu aibă curaj să abordeze mai liber programa şi să predea literatură universală. Că veni vorba, am aflat că la cea mai prestigioasă catedră de română din străinătate, la School of Slavonic Studies de la UCL, Londra, Făclie de Paşte de Caragiale e dintotdeauna în programă. Numai la noi o evităm cu grijă.

Ca atare argumentul meu pe scurt e următorul: impostura academică la români este o industrie de masă şi doar printr-o mişcare de masă se poate rezolva. La capitolul integritate academică, peste jumătate din universităţile româneşti au fost sub medie (tot de ele trasă în jos) în clasamentul Coaliţiei pentru Universităţi Curate. Plagiatul e forma cea mai vicioasă, dar, sincer, chiar lucrările neplagiate nu merită să capete titlurile pe care le capătă.

Mugur Ciuvică, ca răspuns la plagiatele USL, a scos teza Codruţei Kovesi, care reproducea şi ea, în partea teoretică, pasaje lungi din teoria preexistentă, a unora de la Colegiul de apărare sau pe acolo. Asemenea pasaje, mai ales în partea de teorie, se pot găsi în majoritatea lucrărilor de doctorat (la Cantemir sau Oradea văd că se practică copierea integrală). Dar mai ales ce m-a frapat pe mine a fost sărăcia conceptuală a acestei teze de doctorat (chiar dacă despre trafic de persoane). Nu e de mirare, am ţinut prelegeri la INM şi am văzut că zeci de judecători în devenire nu pot răspunde la întrebarea „cine este filosoful din domeniul dreptului care v-a influenţat cel mai mult gândirea”. Cum asta nu se studiază la Drept deloc, multe doctorate în Drept sunt sub-teoretice (barbarism academic – under-theorized), în realitate mi-e neclar de ce sunt considerate lucrări academice. În general definiţia de academic devine o necunoscută, sau nu se explică de ce un teolog propagandist al Bisericii Ortodoxe scrie despre „impostura academică” pe un site de ştiri de azi?

Diferenţele dintre universităţi de stat şi private, şi dintre o universitate de zero stele ca Oradea (locul ideal de recrutat un ministru al educaţiei) sunt, din păcate, de grad şi nu de fond (size, not kind). De asta efortul, bine intenţionat al lui Daniel Funeriu de a curăţa impostura academică sau fabricile de diplome nu avea mari şanse de succes pe calea propusă de el, impostura tăind prin fiecare universitate şi departament şi nu se poate face nimic dacă ne-impostorii nu se organizează contra celorlalţi. Aţi auzit cumva de vreo mişcare a societăţii civile la Universitatea Cantemir, unde predau Corina Dumitrescu şi Elena Udrea, sau poate la Universitatea din Oradea, de vreo demonstraţie cu pancarte pe care scrie „NU suntem toţi plagiatori”, „Afară cu plagiatorii din universităţi”, şi aşa mai departe? Din câte am auzit (când era prea tîrziu), unii şi-au avansat carierele folosind chiar CUC ca formă de şantaj, ca un coleg din societatea civilă pedelistă care a ajuns profesor la o facultate de ştiinţe politice fără nici o lucrare, argumentând că în ştiinţe umane munca culturală ţine loc de, şi profitînd că şefului lui îi era frică de noi şi a preferat să-l împace cu o avansare. Cu alte cuvinte, şi reforma a devenit, imediat, de cum m-am întors cu spatele, o strategie de negociere pentru avansarea altui grup, la fel de impostor ca şi cel vechi. Aah!

Marţi noaptea, citind New York Times online, cel mai prestigios ziar american, am găsit o relatare despre munca ştiinţifică a lui Liviu Giosan, un academic român din America, biolog marin. Ce potenţial au românii, şi evident dacă rămînea acasă nu făcea el lucrarea asta o mie de ani. Dar citind ştirile, în acelaşi timp cu propunerea lui Mario Monti de a suspenda câţiva ani fotbalul din Italia până se reorganizează pe baze necorupte mi-am dat seama ce avem de făcut. O ţară vecină nouă face deja. Avem miniştri plagiatori şi comisii întregi de acreditare aproape fără nici o citare internaţională (vedeţi dreptul, istoria). Nu cred că dl. Giosan, care face muncă civică la Ad-astra, ar putea lua la mână toate titlurile din domeniul lui să le verifice. Dar sigur ar putea pe acest domeniu să ne spună care ar trebui să fie criteriile pentru profesor, conferenţiar, doctor. După asta acordăm trei ani de graţie tuturor ca să corespundă acestor criterii (că altfel în reforma Funeriu doctorandul trebuia să publice în jurnale unde îndrumătorul lui nu ar fi reuşit niciodată), şi verificăm răspunsurile (treabă pur birocratică), iar cine nu ajunge la standarde pleacă. Găsim un academic român cu maxim număr de citate internaţionale pe fiecare domeniu să ne facă grila de evaluare. Mă tem însă că în unele domenii o să trebuiască să dăm afară masiv. Poate chiar în unele secţii ale Academiei, unde zilele astea sînt republicate discret volume refăcute după eliminarea unor plagiate.

Fantezist? Nu. E simpla probă dacă majoritatea corespunde standardelor de integritate academică, şi atunci va face un efort să se cureţe, sau dimpotrivă. Şi atunci nu mai contează pe cine puneţi ministru sau ce legi daţi. Vorba bancului, atunci v-aţi ars.

Articol preluat de aici.

Ca tot a inceput campania, si-l vedem peste tot; ca altfel il vedem numai cand ninge, ploua sau bate soarele, in rest e disparut in misiune. Da chiar, cat costa o aparitie la tv, din aia cu intrebari ridicate la fileu, ca sa nu-l deranjeze pe domn doctor, stie cineva?

Daca vreti sa radeti putin intrati aici, sa vedeti marile realizari ale primarului nostru. Tot caut autostrada aia suspendata, dar sa-mi bag puma daca o gasesc, cred ca-i suspendata de tot :)

In rest totul e bine si frumos, la mine-n Sectorul 2 cate a facut Ontanu… ma mir cum de a mai avut timp sa respire dupa atata munca depusa…

Votanţii oraşului Baia Mare l-au ales pe un tânăr distins de România Curată cu titlul de traseistul anului (a schimbat trei partide într-un an) cu o majoritate zdrobitoare, din primul tur, să le servească drept primar, postul fiind vacantat de condamnarea penală pentru corupţie a unuia pe care l-au ales de trei ori înainte. Acuma, ori locuitorii acestui oraş suferă de vreun handicap moral şi intelectual şi sunt irezistibil atraşi de oameni care îi păcălesc pe faţă şi fără să se ascundă (ipoteza unu), ori politica la noi a ajuns în douăzeci de ani lipsită de orice alternative plauzibile (ipoteza doi), iar atunci, oriunde ai da cu banul la întâmplare, cazi peste câte un domn Cherecheş (un milion şi jumătate avere, cf. România Curată, din părinţi bugetari) sau peste un domn Anghel (dacă nu chiar Mazăre, se poate chiar mai bine, nu, din aceeaşi serie). Îmi propun să discutăm sistematic care din cele două ipoteze se confirmă.

Read More »

In PDL e liniste

Tâmpiţi şi nesimţiţi versus hoţi şi corupţi

 

 

Credit poza Baricada

 

Nu e nevoie de nici un comentariu pentru cele ce urmeaza. Ma intreb daca se schimba vechea garda cu una noua, gen Udrea, Elena Basescu, Hoara, Raluca Turcan, Visan si altii. Va las pe voi sa ghiciti personajul care bineinteles face parte din PDL:

Read More »

Traian Basescu la TVR (video)

  • Cand am vazut azi cat rau a facut coalitia, pentru mine nici nu mai conteaza daca vor avea un protocol. Sa duca acordul cu FMI mai departe si ce fac politic nu ma intereseaza. Nu am nicio problema sa comunic cu ei.
  • Primul responsabil e PDL. Nu mai astept nimic de la ei dupa ziua de azi si dupa inceputul de campanie pe care si-l fac intern. Au dimensiune politica mica dupa ce am vazut ca declara.
  • Sper sa guverneze cat mai poate si sa duca programul discutat cu FMI mai departe, cat mai are capacitatea. Daca vor ajunge la concluzia ca trebuie sa treaca la populisme, nu vor putea. Nu ne-ar fi buna o criza politica, dimpotriva, abia incepem sa devenim credibili.
  • Uninominalul trebuie facut corect si alegerile, banii de campanie sa fie din bugetul de stat. Vorbesc aici de alegerile Parlamentare, insa n-ar fi rau nici la primari. Numai asa putem indeparta clientala de oamenii politici.
  • Pana in 2012 nu se pune problema ca populatia sa aiba gaze la preturi pietei. Probabil ca vor fi indexari la inflatie. Noi, de fapt subventionam ineficienta.
  • Pentru mine Ponta-AntEnescu e un cuplu comic. Spun doar: “Suspendarea lui Basescu! Caderea Guvernului!”. Foarte bine dar ce pui in loc?
  • Obiectivul lor e sa dobandeasca puterea. E in regula, dar trebuie sa-l dobandesti pentru ceva. Ce pui alternativ ca program pentru tara?
  • Felix e ideologul cuplului comic Ponta-Antonescu. Ma distreaza.

C-asa-i in tenis… sau in politica

In politica se intra doar ca sa faci afaceri, cel putin in politica noastra. Sa faci afaceri cu statul sa te doara-n basca de restul si afacerile sa mearga. 24 de parlamentari având afaceri cu statul sunt ai PDL, 20 de la PSD, 15 PNL, 9 UDMR. via

Fenomenul nu e nou, tot timpul astfel de oamenii or sa fie in politica, tot timpul astfel de oameni vor decarta in campanie o gramada de cascaval si tot timpul astfel de oameni vor gasi scuze puerile si idioate pentru afacerile lor.

După mai multe demersuri, o adresă a Ministerului Apărării Naţionale (MApN) din 30 septembrie 2004, trimisă Judecătoriei Sectorului 2 ca răspuns la cererea instanţei care avea pe rol dosarul nr. 1949/2004 (Băsescu versus Ciuvică), avea să provoace noi valuri de acuzaţii şi dezminţiri cu privire la colaborarea „părţii vătămate“. Adresa afirma că „Băsescu Traian a fost colaborator al organelor de contrainformaţii militare, pe timpul cît era elev al Institutului de Marină, avînd dosarul personal nr. 3990/09.11.1973“.  via

Read More »

Interviu cu una din eminentele cenusii ale PD-L-ului

- Ce a contribuit mai mult la victoria lui Traian Băsescu în alegeri: flacăra violetă sau Aliodor Manolea?

- Nici una, nici alta. S-a exagerat foarte mult. Prima oară am aflat de flacăra violetă în campania electorală, între tururi. Trebuia să negociem emisiunea pentru turul al doilea, care a avut loc într-o zi de joi. Iniţial, trebuia să fie miercuri. La negocieri, noi vroiam joi, pentru că era o încurcătură de program şi ne era mai uşor joi decât miercuri. Candidatul PSD putea miercuri şi nu putea joi. A fost întreagă discuţie, dar până la urmă au cedat ei. După ce au acceptat, m-a sunat un alt lider din staff-ul de campanie PSD şi mi-a spus că ştie de ce am vrut joi şi că ne face o mare concesie, că e chestia aia cu violetul şi cu joia. Am rămas foarte surprins, mi s-a părut mai degrabă o glumă. Abia pe urmă, când au început dezvăluirile cu flacăra violetă, cu joia şi cu Manolea am înţeles că era o întreagă poveste ezoterică în spate.

- Liderul PSD care v-a sunat e Viorel Hrebenciuc, bănuiesc.

- E un lider din staff-ul de campanie al PSD, nu vreau să-i dau numele.

- Şi v-a spus întreaga poveste, cu joia flăcării violete?

- Mi-a spus doar atât, că ne face o mare concesie, că ştia că joi este… A fost un mesaj sibilinic, foarte ambiguu, am înţeles doar că e vorba de joi şi de violet. A fost o discuţie foarte scurtă, de vreo 30 de secunde. Am rămas puţin surprins, dar amuzat. Abia pe urmă am văzut…

- Credeţi că flacară violetă nu este doar o strategie pentru a justifica înfrângerea în alegeri, ci că sunt lideri pesedişti care cred în ea?

- Sunt convins că unii dintre ei – nu ştiu dacă şi cel care m-a sunat – au folosit-o ca o strategie. Chestiunea cu frauda, cu flacăra violetă veneau să arată că au fost factori exteriori d-lui Geoană care au contribuit la înfrângere. Acum se vede cel mai bine asta, pentru că, în general, liderii de partide care pierd alegerile se retrag sau îşi depun mandatul şi se fac noi alegeri, la care pot fi realeşi. Mircea Geoană n-a făcut gestul ăsta şi e clar că a fost folosită ca o justificare.

- Atunci nu v-a tentat să faceţi publică toată povestea?

- Nu, pentru că mi s-a părut chiar amuzant. Nici nu ştiu dacă am vorbit cu cineva despre asta, cred că am povestit unui amic în glumă, pentru că aşa am şi luat chestia asta. Abia pe urmă, când s-a dezvoltat în media, mi-am dat seama că unii au luat-o foarte în serios.

Aliodor Manolea a fost "în echipa lărgită" de campanie

- Mă gândesc că n-aţi făcut-o publică pentru că şi dvs. îl aveaţi de ascuns pe Aliodor Manolea.

- Nu aveam nimic de ascuns. Şi asta e o poveste mult amplificată de presă. Eu nu ştiu cine e personajul. L-am văzut, cum l-am văzut toţi, în staff-ul de campanie. Cred că a fost adus pe linia partidului. Înţeleg că a fost un CV al lui care arată că are preocupări în zona ezoterică. Asta nu înseamnă că el nu are şi alte preocupări. S-ar putea să se fi ocupat de cu totul altceva în această campanie. Sunt mulţi oameni care se ocupă de PR, de organizare şi care, în timpul liber, sunt preocupaţi, scriu cărţi despre ezoterism.

- Acesta este cazul d-lui Manolea? S-a ocupat de altceva decât scrie în CV -psihoenergetică şi programare neurolingvistică?

- Nu ştiu exact cu ce s-a ocupat, dar nu trebuie să tragem concluzia că s-a ocupat de vrăji sau alte lucruri de genul ăsta, dacă dânsul are o preocupare în timpul liber.

- Nu credeţi că ar trebui clarificat dacă dl. Traian Băsescu a utilizat abilităţile speciale ale d-lui Manolea?

- Nu. Ăsta a fost un subiect aruncat, amplificat de presă, pe care orice reacţie nu ar face decât să-l amplifice mai mult. Mi se pare derizoriu, absolut marginal subiectul pentru ce s-a întâmplat în campania electorală.

- Îl vom mai regăsi pe dl. Manolea în preajma preşedintelui?

- Nu cred. Nu este legat de Administraţia Prezidenţială sau de echipa de la Cotroceni.

- Atunci cum se explică prezenţa lui lângă Traian Băsescu în campanie? Nu oricine ajunge atât de aproape de şeful statului.

- Au fost foarte mulţi oameni. El a fost în staff-ul de campanie. Sunt persoane care nu sunt publice şi pe care toată lumea le-a putut vedea… În momentul în care eşti în staff-ul de campanie, sigur că eşti în preajma preşedintelui.

- Deci, până la urmă, a fost în staff-ul de campanie?

- Nu în nucleul restrâns, cred că a fost în echipa lărgită, pentru că în sediul din Lipscani au fost 50 – 70 de oameni. Pe unii nici nu cred că i-aş mai recunoaşte. În sensul ăsta a fost în staff, nu în staff-ul restrâns.

- Traian Băsescu crede în parapsihologie?

- Nu ştiu, n-am vorbit niciodată de lucrurile astea.
În spatele dezbaterilor din PD-L stau aspiraţiile la o funcţie în partid

- Sunteţi apropiat de PD-L, aţi lucrat împreună în campanie, este partidul prezidenţial. În PD-L are loc o luptă pentru putere sau una de idei?

- Nu doar în PD-L, ci în toate cele trei mari partide care se pregătesc de alegeri interne, de o schimbare există un grad mare de conservatorism. Am văzut aceeaşi atmosferă la toate partidele: oamenii sunt foarte rezervaţi şi vor să-şi conserve poziţiile actuale. E un fenomen care depăşeşte graniţele dintre partide şi care nu are legătură cu rezultatul alegerilor, pentru că, dacă PD-L a câştigat alegerile, PSD le-a pierdut şi, totuşi, şansele d-lui Geoană de a fi reales în PSD nu sunt deloc mici, sunt chiar mari şi te întrebi care sunt cauzele. Venind după cinci ani, pe fondul unor turbulenţe foarte mari, s-a ajuns la un anumit echilibru după alegerile prezidenţiale şi nimeni în partide nu vrea să-l strice. În niciun partid nu avem luptă între idei. Toate partidele, inclusiv PD-L, vin şi vorbesc prima oară despre statut.

- E un aspect esenţial pentru orice formaţiune politică.

- Statutul e un cod de reguli, de organizare, mecanisme de funcţionare. El nu diferă foarte mult de la un partid la altul. De ce toată lumea s-a dus spre statut, de ce nu vrea nimeni să discute despre doctrină, ideologie sau valori? Tocmai pentru că liderii sunt foarte preocupaţi de conservarea poziţiilor şi primul lucru vorbesc de statut, pentru că statutul este cel care aranjează raporturile de putere, ca să fie siguri că nu se întâmplă lucruri care le deranjează poziţia. În mod logic, înainte să se discute despre regulile de organizarea sau mecanismele de decizie, ar trebui vorbit de programul politic, obiectivele strategice şi valorile. PD-L nu este în situaţia de a spune că ideologia şi doctrina sa sunt foarte clare, pentru că a trecut acum cinci ani de la Internaţionala Socialistă la PPE. PD-L e departe de a-şi fi clarificat aspectele doctrinare. Nici PSD, singurul partid de stânga, nu şi-a clarificat poziţia, pentru că nu abordează teme din zona stângii occidentale – ecologie, drepturile femeilor, relaţiile între persoane de acelaşi sex – din raţiuni electorale. Nici PNL nu mai poate spune că este singurul partid de drepta, pentru că apropierea de PSD şi de stânga a fost foarte mare.

- Ne interesează PD-L pentru că este partidul aflat la guvernare. Există o luptă între o aripă conservatoare şi una reformistă?

Read More »