Felix, motan de mare anvergura, cu drumuri prin afara, lumea vorbeste vrute si nevrute, dar noi mai tampitei tot pe el il credem. Intelegeri pe sub masa, bagat in politica pana-n gata, face si desface.

Cu pretentia ca a creat si un partid care a inceput sa colectioneze diferite rebuturi de prin alte partide. Cu pretentia ca inca mai este partid, dar nu este nimic altceva decat o coada si toata puterea sta in altceva inca mai are ceva puseuri pline de cacat.

Aaahhhh, am uitat sa va spun ca el se considera un om drept, probabil ca se vede si in cartea de istorie intrat. Sa lecturam si sa ne amuzam:

Traiane, hai să rupem pisica! Sau, dacă vrei tu, motanul!

Dragă Traiane, Traian Băsescu.

Mă adresez aşa, mai puţin protocolar, nu preşedintelui României, ci politicianului care acum candidează la funcţia supremă în stat.

La fel ca toţi românii, am observat şi eu că ai dezvoltat o obsesie în ceea ce mă priveşte. Reuşeşti performanţa, deloc uşoară, de a-mi rosti numele de cel puţin 7-8 ori în orice intervenţie publică, indiferent de context sau de subiectul dezbătut.

În aceste condiţii, trebuie să admiţi şi tu, ai o problemă.

Sigur, nu puţini cred că eşti sfătuit să interpretezi un rol care, poate, ţi-ar suplimenta şansele electorale. Recunosc cinstit, eu nu cred în această variantă.

Intensitatea privirii tale, voluptatea pronunţării obsesive a numelui meu mă determină să cred că situaţia ti-a scăpat de sub control. Eşti posedat de idee, te macină, te consumă, te epuizează. Şi rezultatele se văd: ţi-ai pierdut tonusul, te descurci tot mai greu, ai obosit.

Traiane, hai să rupem pisica! Sau, dacă vrei tu, motanul!

În 2004 ai venit la Grivco să negociem. Erai împreună cu Teodor Stolojan şi, spui tu, „cu căciula în mână”. Nici atunci presa nu a fost invitată, informată sau prezentă. Sigur, înţeleg că dacă se fac în lipsa presei, dar în prezenţa lui Traian Băsescu, negocierile, chiar şi la Grivco, sunt transparente şi în interesul românilor.

Îmi amintesc detaliat tot ce am vorbit atunci.

Ce nu reuşesc să-mi amintesc, pentru că nu am dat niciodată importanţă unor astfel de amănunte, este cine a stat în capul mesei, cine în stânga şi cine în dreapta. Am observat, însă, că tu eşti foarte sensibil la asemenea detalii.

Nu vrei, Traiane, să spui românilor şi să-mi aminteşti şi mie cum am stat noi la acea întâlnire?

Aş întreba presa, dar, din păcate, repet, presa nu a ştiut nimic.

Cu sinceritate,

Dan. Dan Voiculescu

de aici, mai e ceva de zis ?

Tags: dan voiculescu, mizerii, politica, traian basescu