Sfarsitul programat al democratiei

Puterea a trecut in alte maini

Adevaratii stapani ai lumii nu mai sunt guvernele tarilor, ci conducatorii grupurilor multina­tional financiare sau industriale si ai unor institutii Internationale „opace" (FMI, Banca Mondiala, OCDE, OMC, bancile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt alesi in mod democratic, in ciuda impactului deciziilor lor asupra vietii populatiei.

Puterea acestor organizatii se exercita la o dimensiune planetara, in timp ce puterea statelor e limitata la o dimensiune nationala! De altfel, ponderea societatilor multinational in fluxurile financiare a depasit-o de mult pe cea a statelor.

La dimensiune transnationala, mai bogate decat statele si reprezentand principalele surse de finance ale partidelor politice, de orice orientare, in majoritatea tarilor, aceste orga­nizatii se situeaza de fapt mai presus de legi si de puterea politica, mai presus de democratie.

Iluzia democratiei

Democratia a incetat deja sa mai fie o realitate. Responsabilii organizatiilor care exercita puterea reala nu sunt alesi in mod democratic si publicul nu e informat in ceea ce priveste deciziile lor.

Raza de actune a statelor este din ce in ce mai redusa datorita existentei unor acorduri economice internaponale in privinta carora cetatenii n-au fost nici consultap, nici informad.

Toate aceste tratate elaborate in ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizeaza un scop unic: transferul puterii statelor catre organizatii non-alese, cu ajutorul unui proces numit „globalizare".

Suspendarea proclamata si explicita a democratiei n-ar fi exclus sa provoace o revolutie. Acesta e motivul pentru care s-a decis mentinerea unei democratii de fatada si o deplasare a puterii reale catre alte focare de putere.

Cetatenii continua sa voteze, dar votul lor a fost golit de orice continut. Ei voteaza pentru alegerea unor responsabili care nu mai detin practic adevarata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotarat, programele politice de „dreapta" si de „stanga" au ajuns sa se asemene atat de mult in toate tirile occidentale.

Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mancare, dar putem alege sosul. Mancarea pe care suntem fortatj s-o consumam se numesje „noul sclavagism", asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acrisor – de stanga.

Disparitia informatiei

De la inceputul anilor 90, informatja a disparut in mod progresiv din media destinati marelui public. Ca si alegerile, jurnalele televizate continua sa existe, dar ele au fost golite de continut. Un jurnal televizat contine maxim 2-3 minute de informape reala. Restul este constituit din subiecte „de revista", din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici barfe si reality-show-uri.

Analizele jurnalistilor specializatj, ca si emisiunile de dezbatere a informatiilor au fost aproape in totalitate eliminate. Informatja se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisa, citita de catre o minoritate de persoane. Disparitja informatiei este semnul clar ca regimul nostru politic si-a schimbat deja natura.

Strategii si obiective pentru controlul lumii

Responsabilii puterii economice provin aproape in totalitate din aceleasi cercuri, din aceleasi medii sociale. Ei se cunosc intre ei, se intalnesc, impartasesc aceleasi idei si aceleasi interese.

Deci, in mod natural, ei toti impartasesc aceeasi viziune a ceea ce ar trebui sa fie lumea viitoare ideala (pentru ei).

In consecinta este firesc ca ei sa cada de acord in privinta unei strategii si sa-si sincronizeze respectivele actjuni catre obiective comune, inducand situatji economice favorabile realizarii obiectivelor lor. lata cateva elemente ale strategiei lor: slabirea statelor si a puterii politice; destabilizare; privatizarea serviciilor publice.

Dezangajarea totala a statelor din economic induzand aici sectoarele educatiei, cercetarii si, la un moment dat, al politiei si al armatei, destinate sa devina sectoare exploatabile de catre intreprinderi private.

Indatorarea statelor cu ajutorul coruptiei, a lucrarilor publice inutile, a subventilor date intreprinderilor fara justificare sau a dispenselor militare. Cand se acumuleaza un munte de datorii, guvernele sunt constranse la privatizare sj la desfiintarea serviciilor publice. Cu cat un guvern este mai mult sub controlul „stapanilor lumii", cu atat mai mult el trebuie sa mareasca datoria tarii sale.

Saracirea angajatilor si mentinerea unui nivel de somaj ridicat, intretinut prin dislocarea si mondializarea pietei muncii. Aceasta mareste presiunea economica asupra salariatilor, care sunt atunci gata sa accepte orice salariu sj orice conditii de munca.

Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creste motivatia somerilor de a accepta orice munca pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate impiedica somajul sa faca presiune in mod efectiv asupra pietji muncii.

Impiedicarea cresterii revendicarilor salariale in Lumea a Treia, mentinand aici regimuri totalitare sau corupte. Daca lucratorii din Lumea a Treia ar fi mai bine platiti, acest lucru ar contraveni principiului insusi al dislocarii si al presiunii pe care ei le exercita asupra pietei muncii si a societatii in Occident. Aceasta este deci o cheie strategica esentiala care trebuie pastrata cu orice pret. Faimoasa „criza asiatica" din 1998 a fost declansata cu scopul de a pastra aceasta cheie.

Artibutele puterii

Organizatiile multinationale private se doteaza in mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate (1), repele de comunicatii, satelite (2), servicii de informati, fisiere ale indivizilor (3), institutii judiciare (stabilite de OMC si AMI, acord conform caruia o astfel de organizape multinaonala va putea sa tarasca un stat in fata unei curti de justitie internationale speciale).

Etapa urmatoare – si ultima – pentru aceste organizatii ar fi sa obtna puterea politieneasca si militara care corespunde noii lor puteri, creand propriile lor forte armate, deoarece armatele si politiile natiale nu sunt adaptate pentru apararea intereselor acestor organizat in lume.

La un moment dat, armatelor li se va solicita sa devina intreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrand pe baza de contract cu statul ca si cu orice alt client privat capabil sa le plateasca serviciile. Dar, in etapa ultima a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizat multinatiale si vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice.

Deocamdata acest rol este asumat de armata Statelor Unite, tara cea mai bine controlata de societaple multinaponale.

Armate particulare

Armatele particulare exista deja in Statele Unite. Este vorba de societaple DynCorp. CACI si MPRI. prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a actiat in numeroase regiuni unde Statele Unite doreau sa intervina din punct de vedere militar, fara a  purta reonsabilitatea directa (in America de Sud, Sudan, Kuweit, Kosovo, Irak…).

La sfarsjtul anului 2002, DynCorp a fost rascumparat de catre Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societati americane de servicii de informatica. In mai 2004, DynCorp sj MPRI au fost implicate in torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite „antreprenori" de catre Pentagon) reprezinta 10% din efectivele americane trimise in Irak.

Sateliti

Microsoft a renuntat in final la proiectul sau Teledesic. o retea de 288 sateliti de comunicatie care trebuiau sa constituie o urzeala in jurul intregii planete. Dar alte companii multinationale se pregatesc sa creeze retele similare de sateliti de comunicatje. De asemenea, satelitii de observatie particulari sunt gata instalati. Doua societati comercializeaza imagini de rezolutie mare din orice loc de pe planeta susceptibil de a-i interesa pe cumparatori.

Fisiere individuale

Numeroase societati fondate in acesti ultimi ani (in principal in Statele Unite) sunt specializate in colectarea informatiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fisiere private incep sa reuneasca milioane de profile individuale foarte exacte ale consumatorilor repartizati in zona tarilor occidentale. Informatiile din aceste fisiere sunt vandute oricui doreste sa le cumpere.

Adevarata realitate a banilor

Banii sunt astazi in mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 in computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici sj doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice in „lumea reala".

Pietele financiare ele insele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea in beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati printr-o simpla circulatie a electronilor in computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este insasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrans de beneficiari.

Daca dorim sa intelegem ce este in mod real banul si la ce serveste el, e suficient sa inversam vechea zicala: „Timpul inseamna bani".

Banii inseamna timp.

Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediar pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie intre bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza in functie de raportul fortei economice si informationale intre cumparator si vanzator. in practica, acest raport de forte este intotdeauna defavorabil consumatorului-salariat.

Cand un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs, el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decat salariul care ii este lui platit pentru o fractjune echivalenta din propriul lui timp.

De exemplu, daca o masina este produsa in doua ore de 20 de salariap (intelegandu-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 euro daca masina a costat 10 000 euro. Ceea ce inseamna un salariu orar teoretic de 250 euro. Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala.

Cand un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu.

Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt intreprinderile, precum si statele, atata timp cat banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati in interesul general.

Punctul de non-retur ecologic va fi depasit

Este evident ca incepem sa ne izbim de limitele ecologice in activitatea economic! Un sistem economic liberal, al carui scop este cautarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate sa ia in considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului.

Modelele economice actuale sunt totodata incapabile sa estimeze la justa sa valoare ,productia" naturii, indispensabila supravietuirii noastre: productia de oxigen, fixarea gazului carbonic de catre paduri si ocean, reglarea temperaturii, protectia impotriva razelor solare, reciclarea chimica, repartitia ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc.

Daca modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluarii, al modificarilor dimatice, aceasta ar schimba in mod radical estimarea noastra in legatura cu ceea ce este „rentabil" sj ce nu.

Productia naturii a fost evaluata la 55 000 miliarde de dolari pe an de catre un grup de oameni de stiinta ai Institutului pentru economii ecologice al Universitatii din Maryland, in 1997.

Distrugerea naturii se face intentionat

Disparida naturii este inevitabila, deoarece distrugerea naturii este dorita de noua putere economic! De ce? Din trei motive:

- Disparitia naturii si cresterea poluarii vor face individul inca si mai dependent de sistemul economic, eea ce va da nastere unor noi profituri (datorita mai ales unui consum in credere de medicamente si de prestari medicale…).

- De altfel, natura reprezinta o referinta intr-o alta ordine, cea a universului. Contemplarea frumusetii si a perfectiunii naturii este subversiva pentru aceasta noua putere economica ea o ameninta prin aceea ca individul poate respinge uratenia mediilor urbanizate si pune la indoiala ordinea sociala care, in conceptia ei, trebuie sa ramana singura referinta. Urbanizarea mediului permite plasarea populapei intr-un spatiu totalmente controlat, supravegheat si in care individul este total scufundat intr-o proiectie a ordinii sociale.

- In sfarsit, contemplarea naturii incita la visare si intensifica viata interioara a indivizilor, dezvoltandu-le propria sensibilitate si deci liberul arbitru. Ei inceteaza din acest moment sa mai fie fascinati de marfuri, refuza programele televizate destinate sa-i abrutizeze si sa le controleze spiritele. Eliberati de lanurile lor, incep sa-si imagineze o alta societate posibila, fondata pe alte valori decat profitul material.

Tot ceea ce poate sa determine indivizii sa gandeasca si sa traiasca prin ei insjsj este in mod potential subversiv pentru aceasta noua putere economic! Cel mai mare pericol pentru ordinea sociala este spiritualitatea, deoarece ea ii bulverseaza individului sistemul de valori si deci comportamentul, in detrimentul valorilor si comportamentelor precedente induse de conditionarile sociale.

Pentru stabilitatea „noii ordini sociale", tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulala se doreste a fi eliminat.

Alternativele ultimei sanse

Pentru a nu fi total excluse din joc, contra-puterile acestei puteri economice (sindicate, asociatiile de consumatori, miscarile ecologiste) trebuie sa raspunda plasandu-se pe acelasi nivel de organizare, la nivel mondial si nu national ca pana acum, unificandu-si si sincronizandu-si actiunile, la scara grupurilor de state apasand o greutate suficienta in fluxurile economice mondiale.

Le ramane putin timp pentru a actiona, deoarece toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale sunt deja instalate.

2000 de ani de istorie

In timpul acestor ultime doua milenii, civilizatia a trecut prin patru epoci succesive, marcand patru forme de putere politica:

- Epoca triburilor. Puterea exercitata prin forta (si mai rar prin intelepciune sau cunoastere).

Epoca imperiilor si a regatelor. Putere ereditara. Nasterea notiunii de stat.

- Epoca statelor-natiune. Epoca deschisa de monarhia parlamentara in Marea Britanie, in 1689, de catre revolutia franceza din 1789 si prin fondarea Statelor Unite. Intr-un stat-natiune, puterea nu mai este ereditara, ci exercitata de catre conducatorii ce se considera ca reprezinta poporul si sunt desemnati prin alegeri (stat-natiune democratica) sau printr-un sistem de cooptare in sanul unui partid unic (stat-natiune totalitar).

- Epoca conglomerated economice. Era initrata incepand cu 1954, pusa in practica in cursul anilor 70 si 80 si operational total incepand cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv si nu mai este nici localizata din punct de vedere geografic (contrar triburilor, regatelor, statelor-natiune).

Ea este exercitata direct de catre cei care controleaza sistemul financiar si producerea marfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul asupra tehnologiei, al energiei, al banilor si al informatiei.

Ca orice putere noua, ea se erijeaza in a inlocui puterea precedenta, menita disparitiei.

In sfarsit, aceasta noua putere este globala, planetara. Nu exista deci nici alternative, nici supape. Ea constituie un nou nivel de organizare a civilizatiei, un fel de super-organism.

Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice si sociale par sa necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globala. De asemenea, unificarea lumii prin economie si declinul statelor-natiune au fost justificate partial de o cauza nobila: a face imposibil un nou razboi mondial care, in era atomica, ar insemna sfarsitul civilizatiei.

Dar chestiunea este de a sti in serviciul caror obiective si caror interese se pune aceasta noua putere, prin cine trebuie ea sa fie exercitata si prin ce contra-puteri trebuie sa fie echilibrata si controlata.

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativa prin ea insasi. In mod potential, ea poate sa permita stabilirea unei paci mondiale durabile si a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar daca ea continua sa fie organizata in beneficiul unei elite si daca isi pastreaza orientarea non-liberala actuala, ea nu va intarzia sa genereze un nou tip de totalitarism – transformarea completa a fiintelor umane in marfuri, distrugerea totala a naturii, forme inedite de robie.

Articol din revista Lumea

Tags: banca mondiala, dyn corp, economie, fmi, microsoft, mpri, ocde, omc, statele unite, teledesic