Cand ma uit la viata politica din Romania raman uimit. Inteleg , s-a tras linie de final, au urmat laude, toata lumea s-a batut cu caramida-n piept ca ei au castigat, dar a trecut vremea de laude si au inceput adevaratele decapitari.
Buhahaha, mi se face si frica cand folosesc cuvantul ala, dar hai sa vedem ce-i cu decapitarile astea. De prin PSD unii mai vocali au fost tunsi, rasi si frezati dintr-o miscare de brici, la PNL Tariceanu printr-o fenta eleganta fara minge l-a lasat cativa metri mai in spate pe batrana speranta si anume Ludovic Orban, dar la PD-L ce sa vezi la PD-L, sunt unii mai cu mot si cu state vechi in politica mioritica , care nu prea se dau batuti cu una cu 2.
Azi pierd alegerile, o gandesc, o intorc pe toate fetele, aranjeaza si fac diferite jocuri de glezne si pana la urma calcand pe sapunul cazut in baie descopera solutia miraculoasa. Isi dau demisia, dar stupoare , in aceasi zi sunt alesi tot ei, he-he sa-mi fie cu iertare, dar se pare ca daca unii pierd raman in aceasi functie sau mai bine zis unii (mai prosti), dau socoteala si altii nu dau, pai e normal domnilor sa judecati in halul asta ?
Tags: calin popescu tariceanu, ludovic orban, pd-l, pnl, politica, psd, romania


July 9th, 2008 at 06:33
“Pleaca ai nostri, vin ai nostri,
Noi ramanem tot ca prostii!”
nu mai stiu exact unde am auzit chestia asta, dar are ani buni.