I.L.: Vreţi să semănaţi cu Băsescu…
Nu sunteţi prima care îmi spuneţi treaba asta şi l-am simţit în 2000, când domnul preşedinte nu-şi modificase ultimele reminiscenţe de fairplay. El nu ştia că pe mine mă supăraseră ai mei. N-am să spun cine. De ce? Pentru că făceau comerţ cu mine. De ce? „Cred că în turul doi ar fi foarte important să faci rost de dosarul lui Băsescu de la Constanţ a.“ Un tip, aşa, supermaliţ ios, îmi spune: eu aş putea face rost de dosarul lui, dar te costă, atenţie, 130.000 de dolari. Am băgat mâna în servietă şi am spus: care dosar, ăsta? El: ăsta e, hă, hă, hă. Ştia şi Băsescu. Nu l-am folosit niciodată.

via

Ma uit in dreapta vad fosile, ma uit in stanga vad fosile, peste tot numai fosile. Arunc o privire-n spate vad: dosare, afaceri, retorocedari, manevre, borduri, case, parcari, smecherii.
Asta-i Romania ultimilor ani, se apropie campanie, se scot din palarie diferiti iepuri de diferite marimi, depinde pentru cine, trece campania, nu se mai aude nici musca, nici tantarul, nici alta vietuitoare, nimic. Din afara ne tot arata cu degetul, din interior vedem numai de bine, cresteri economice, bla, bla, bla. Peste tot apar stiri de genul: o sa creasca salariile, o s-o ducem mai bine, o sa fie mai bine, o sa, o sa, o sa. Se strang, analizeaza si paraanalizeaza diferite comisii, diferiti specialisti si…si nu se face nimic. Suntem tot mai tristi, muncim 10/12/14 ore pentru ce?
Ca sa avem un strop din confortul pe care il au majoritatea din afara. Visam? Visam la cai verzi pentru ca realitatea e ca nu o sa ajungem nicaieri, poate o sa ne afundam mai mult in mocirla asta. Realitatea-i cu totul alta, saracia creste, nivelul de trai scade, dar cine sa vada?
Cand pe prima scena isi fac loc fosti/vechi sau actuali securisti. Cand ajungem sa promovam non-valori la gradul de politicieni cu coloana, cand ajungem sa primim lectii de la acei politicieni.
Cea mai rapida cale de imbogatire, stiti care este? Intrarea in politica…Asta-i Romania mea…trist, dar adevarat!